Pe 1 octombrie 2026, Comisia Europeană a trimis României o a doua scrisoare de punere în întârziere, pentru că statul nu verifică destul dacă produsele vândute aici respectă regulile de ecoproiectare și poartă eticheta energetică corectă. Prima scrisoare plecase din Bruxelles în iulie 2025. De atunci, autoritățile au promis o lege care să spună cine face controalele, dar legea nu a apărut. Până apare, clasa energetică a unui monitor din magazin o verifici tu, iar codul QR de pe etichetă te duce exact unde trebuie.
Scrisoarea din 1 octombrie
Dosarul are numărul INFR(2025)2074 și se sprijină pe Regulamentul (UE) 2019/1020, cel care obligă fiecare stat să supravegheze piața. Comisia scrie că România nu și-a îndeplinit pe deplin obligațiile din acest regulament la ecoproiectare și la etichetarea energetică. Adică la regulile care fixează un consum maxim pentru aparate și la eticheta de la A la G pe care o vezi pe raft.
Mai precis, Comisia le reproșează autorităților române că nu au adoptat nici acum legea care să desemneze instituțiile de supraveghere, deși s-au angajat să o facă.
România are acum două luni să răspundă. Dacă răspunsul nu convinge, Comisia poate trece la un aviz motivat, ultimul pas înainte ca un dosar de infringement să poată ajunge la Curtea de Justiție a UE. Comunicatul nu numește niciun produs anume și nicio amendă.
Cine controlează acum etichetele
O parte din răspuns există pe hârtie. Ordinul 797/2026 al Ministerului Energiei, publicat în Monitorul Oficial nr. 665 din 11 august 2026, înființează echipe de control de câte trei specialiști, în care pot intra și oameni de la ANPC. Ele pot cere documentație tehnică, pot verifica etichete în magazinele fizice și pe site-uri.
Ordinul mai cere însă o procedură operațională, aprobată și publicată separat în Monitorul Oficial înainte de primele controale. Comisia îi reproșează României tocmai lipsa legii care desemnează autoritățile, așa că ordinul din august nu i-a schimbat evaluarea de la 1 octombrie.
Eticheta unui monitor, citită rând cu rând
Monitoarele și televizoarele au, din martie 2021, o etichetă cu două clase. Una arată consumul la imagine obișnuită (SDR), cealaltă consumul cu HDR pornit, de obicei mai mare, pentru că luminozitatea crește. Lângă fiecare clasă stă un număr în kWh/1000h, adică energia consumată într-o mie de ore. Cifra e egală, ca valoare, cu puterea medie în wați.
Un exemplu verificat în baza europeană EPREL: Dell S2725QS, monitorul 4K de 27 de inch care se vinde și în magazinele din România. Dell l-a înregistrat cu clasa F în SDR, la 24,6 W, rotunjit pe etichetă la 25 kWh/1000h. Cu HDR pornit coboară în clasa G, la 36,7 W.
Pe un an, la opt ore pe zi, ies 2.920 de ore de funcționare, deci aproximativ 72 kWh în SDR și 107 kWh dacă ții HDR pornit tot timpul. Clasa ține cont de diagonală, așa că un monitor mare poate să prindă o literă bună și totuși să consume mai mult decât unul mic. Pentru factură contează wații, pe care îi compari direct între două modele.
Verificarea în EPREL
Codul QR din colțul etichetei deschide fișa modelului în EPREL, baza de date în care producătorul e obligat să-și înregistreze produsul înainte să-l vândă în UE. Dacă eticheta lipsește din anunțul online, cauți direct codul modelului pe site-ul EPREL.
Compară trei lucruri. Codul modelului trebuie să fie identic, literă cu literă, pentru că o literă în plus înseamnă alt monitor și altă fișă. Clasele SDR și HDR din anunț trebuie să fie cele din EPREL. Wații trebuie să se potrivească cu cei din fișă.
Fișa Dell S2725QS există și în limba română, ca PDF descărcabil din aceeași pagină. Tot acolo Dell a declarat că are piese de schimb cel puțin șapte ani și actualizări de software cel puțin opt ani, o informație apropiată de cea despre care am scris când perioada de actualizări software a devenit obligatorie în magazine.
Ce faci dacă eticheta nu se potrivește
Fă o captură de ecran a anunțului, cu data, și scrie-i magazinului. Cere-i să corecteze anunțul sau să-ți spună în scris care e clasa bună.
Dacă ai cumpărat deja online, ai oricum 14 zile să returnezi monitorul fără să explici de ce. Pentru o reclamație oficială, ANPC rămâne adresa obișnuită a consumatorului, chiar dacă cine anume amendează o etichetă greșită e exact întrebarea la care Comisia așteaptă răspuns.
Termenul de două luni expiră la începutul lui decembrie. Atunci se vede dacă România desemnează prin lege autoritățile de control sau dacă dosarul trece la avizul motivat.
