Monitorul s-a stricat la trei ani de la cumpărare, iar garanția a expirat. Dreptul la reparare, regula europeană care obligă producătorul să repare anumite aparate și după garanție, trebuia să se aplice în toată Uniunea de la 31 iulie 2026. În România nu se aplică încă. Pe 25 septembrie, Comisia Europeană a trimis României o scrisoare de punere în întârziere, primul pas din procedura de infringement, pentru că nu a comunicat transpunerea completă a directivei. Guvernul are acum două luni să răspundă. Până apare legea românească, te bazezi tot pe garanția legală de doi ani, de care răspunde vânzătorul. Când legea va apărea, va acoperi monitorul și televizorul, dar nu și aspiratorul robot.
Scrisoarea Comisiei din 25 septembrie
Directiva (UE) 2024/1799 trebuia trecută în legile naționale până la 31 iulie 2026. La sfârșitul lui septembrie, 18 state încă nu anunțaseră transpunerea completă: Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovenia și Suedia. Adică doar nouă țări din 27 au raportat Comisiei că au terminat.
România a primit și o a doua scrisoare, pentru directiva delegată 2026/74, care adaugă pe listă încălzitoarele de interior. Dacă răspunsul nu o mulțumește, Comisia poate trece la un aviz motivat, pasul următor din procedură.
De partea românească, ANPC a pus în consultare publică în ianuarie un proiect de lege și o variantă de ordonanță de urgență. Niciuna n-a ajuns act normativ până la termen, iar pe 25 septembrie Comisia tot nu primise transpunerea completă. Sancțiunile pentru producătorii care refuză o reparație le stabilește fiecare stat prin legea lui, așa că deocamdată nu există nici ele.
Aparatele de pe listă
Obligația nu privește orice produs. Se aplică doar bunurilor pentru care o regulă europeană stabilește deja cerințe de reparabilitate, iar anexa directivei le enumeră: mașini de spălat rufe și mașini de spălat și uscat, mașini de spălat vase, frigidere și congelatoare, afișaje electronice, echipamente de sudură, aspiratoare, servere și echipamente de stocare, telefoane mobile, telefoane fără fir și tablete, uscătoare de rufe cu tambur și aparatele cu baterii pentru mijloace de transport ușoare, cum sunt trotinetele și bicicletele electrice. Directiva din 2026 adaugă încălzitoarele.
Monitoarele și televizoarele intră prin categoria afișajelor electronice. Laptopurile, imprimantele, mouse-urile, tastaturile și purificatoarele de aer nu apar pe listă.
Aspiratorul robot rămâne pe dinafară
Aspiratoarele intră pe listă printr-un regulament din 2013, 666/2013. Numai că acel regulament exclude explicit aspiratoarele robot, pe cele cu acumulator, pe cele cu apă și pe cele industriale sau centrale. Un robot ca Roborock Qrevo Curv 2 Flow sau un aspirator vertical fără fir nu intră, deci, sub obligația de reparare, oricât de mult ar costa.
Lista se poate schimba. Comisia o actualizează prin acte delegate atunci când apare o regulă europeană nouă cu cerințe de reparabilitate, cum a făcut deja cu încălzitoarele. Până atunci, la un robot stricat după garanție rămâi la mâna service-ului producătorului sau a unui reparator independent.
La monitor, panoul nu e pe lista pieselor
Pentru afișaje, regulamentul de ecoproiectare 2019/2021 spune ce piese trebuie să țină producătorul cel puțin șapte ani după ce ultima unitate a modelului a fost pusă pe piață. Reparatorii profesioniști trebuie să poată cumpăra sursa internă, conectorii, condensatoarele, bateriile și, unde există, modulul de stocare. Sursa externă și telecomanda trebuie vândute și direct cumpărătorului. Dacă ultima unitate a unui model ajunge pe piață în 2027, piesele trebuie să existe până în 2034.
Panoul nu apare nicăieri în listă. La un monitor OLED ca Samsung Odyssey OLED G5 G50SF, defectul care costă cel mai mult e chiar panoul, fie că e vorba de burn-in, fie de pixeli morți. Producătorul scapă de obligația de reparare doar când repararea e imposibilă, iar un panou pe care nu e obligat să-l țină pe stoc poate deveni exact acest argument. Directiva nu tranșează situația.
Ce primești când legea va exista
Producătorul trebuie să repare gratuit sau la un preț rezonabil, într-un termen rezonabil. Îți poate da un aparat de schimb cât timp îl repară pe al tău, iar dacă repararea e imposibilă îți poate oferi unul recondiționat. Prețurile orientative pentru reparațiile obișnuite trebuie publicate pe un site cu acces liber.
Pentru mărcile fără sediu în Uniune, obligația revine reprezentantului autorizat, iar dacă nu există unul, importatorului sau, în lipsa lui, distribuitorului. Contează pentru cine cumpără de pe marketplace aparate de la firme care n-au pe nimeni în Europa.
Fără un motiv legitim, cum ar fi protecția proprietății intelectuale, producătorul nu mai are voie să blocheze prin software, prin hardware sau prin clauze reparația făcută de un service independent cu piese originale, second-hand, compatibile sau imprimate 3D, cât timp piesele respectă regulile de siguranță. Nici nu poate refuza o reparație doar pentru că altcineva a mai umblat înainte la aparat.
Se schimbă și garanția legală. Dacă alegi repararea în loc de înlocuire cât ești încă în garanție, perioada se prelungește o singură dată cu 12 luni, iar vânzătorul e obligat să-ți spună asta înainte. La cei doi ani din legea românească, un aparat reparat în garanție ar rămâne acoperit trei ani. Prelungirea nu privește vânzările încheiate înainte de 31 iulie 2026. Platforma europeană online pentru reparații, unde vei putea căuta service-uri, e anunțată abia pentru ianuarie 2028.
Până atunci, garanția de doi ani
În primii doi ani, mergi la vânzător. Garanția legală din OUG 140/2021 îți dă dreptul să ceri repararea sau înlocuirea, iar asta nu depinde de directivă. După doi ani, compară oferta service-ului autorizat cu a unui reparator independent, care poate cumpăra aceleași piese de la producător.
Dacă alegi acum un monitor sau un televizor, caută pe site-ul producătorului lista pieselor de schimb și procedura de comandă. Regulamentul îl obligă să le publice. Data de urmărit e sfârșitul lui noiembrie, când expiră cele două luni pe care le are Guvernul să răspundă Comisiei.
